| 23 Decembrie 2010
A fi înconjurat de peste 2000 de exploratori, cu cravate care mai de care mai colorate şi vorbind în limbi mai mult sau mai puţin cunoscute este un lucru care pentru unii se întâmplă o dată la patru ani, atunci când are loc Camporeea Diviziunii Euro-Africa. Pentru alţii se poate întâmpla o singură dată în viaţă.
Citeşte mai mult... Add new comment
La început a fost un explorator care a început sa viseze. Să viseze la o grupă de copii alături de care să crească şi să-i ajute să-L descopere pe Dumnezeu într-un mod nou. Să viseze la o excursie cu ei în natură, la proiecte pentru alţi copii, la o tabără în care să-i unească mai mult, la programe în comunitatea locală pentru ca şi alţii să afle cât de minunat este să fii explorator, la o uniformă, la o întâlnire cu exploratorii din întreaga ţară. Şi visurile lui nu ar fi devenit niciodată realitate dacă nu ar fi fost împărtăşite şi construite împreună cu alţii. Alţii care au stat zile întregi în ploaie pentru a construi tot ceea ce era necesar pentru buna desfăşurare a unui astfel de eveniment, care au pierdut nopţi pregătind materiale, făcând repartizări, rearanjând lucrurile de fiecare dată când apărea ceva nou, cărora nu li s-ar putea mulţumi îndeajuns. In felul acesta, adunând visurile unul lângă altul s-a scris şi va continua să se scrie…