Devotional
| 22 Februarie 2012
În împărăţia ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi: şi pe vremea tatălui tău s-au găsit la el lumini, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea, împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da tatăl tău împărate, l-a pus mai mare peste vrăjitori, cititori în stele, Haldei, ghicitori, şi anume pentru că s-a găsit la el, la Daniel […] un duh înalt, ştiinţă şi pricepere, putinţă să tâlcuiască visele, să lămurească întrebările grele şi să dezlege lucrurile încâlcite. Să fie chemat Daniel şi el îţi va tâlcuirea. (Daniel 5;11-12)Daniel probabil că se considera bătrân. El avea o vârstă considerabilă, bănuiesc. Trecuseră ani mulţi de când fusese adus în Babilon şi aparent acum se afla la pensie. Sau cel puţin aceasta este impresia pe care o lasă discursul reginei mamă, atunci când îi vorbeşte lui Belşaţar despre el.
Citeşte mai mult... Add new comment
Nebucadneţar a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimes pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care S-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor. (Daniel 3,28)
Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri, şi înţelepciune: mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile şi în toate visele. La vremea socotită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar. Împăratul a stat de vorbă cu ei: dar între toţi tinerii aceia , nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea ei au fost primiţi în slujba împăratului. (Daniel 1:17-19)
„Dar Domnul mi-a spus: „Nu zice: „Sunt un copil” căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci.” (Ieremia 1,7)
„Doamne, adu-ţi aminte că am umblat înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă şi am făcut ce este bine înaintea Ta.” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi.” (2 Regi 20:3)