| 17 Februarie 2012
„Doamne, adu-ţi aminte că am umblat înaintea Feţei Tale cu credincioşie şi curăţie de inimă şi am făcut ce este bine înaintea Ta.” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi.” (2 Regi 20:3)
Probabil că de-a lungul timpului milioane şi milioane de oameni s-au rugat pentru vindecare. Mulţi dintre ei au fost vindecaţi datorită stilului de viaţă sănătos pe care l-au dus şi capacităţii de refacere pe care Dumnezeu a pus-o in om.
Alţii au fost vindecaţi prin abilitatea pe care Dumnezeu a oferit-o medicilor şi altor oameni care lucrează în acest domeniu. Unii însă au fost vindecaţi într-un mod miraculos.
Ezechia a fost unul dintre aceia care a beneficiat de un miracol. El era atât de bolnav încât Isaia, profetul, i-a spus că urmează să moară. Dar Ezechia încercase atât de mult să fie un rege bun. El mai avea încă multe lucruri de făcut. Nu era pregătit să moară.
Prima lui reacţie a fost una firească. A plâns şi s-a rugat. Aceasta este o combinaţie foarte bună. Putem veni întotdeauna înaintea lui Dumnezeu cu temerile noastre. Nu toţi oamenii se tem foarte tare de moarte, dar cu siguranţă nimeni nu îşi doreşte să moară.
Dacă citeşti povestea lui Ezechia vei descoperi un lucru interesant. In rugăciunea lui nu vei descoperi nicio cerere de vindecare. Deşi este evident faptul că nu îşi dorea să moară, citind textul rămâi cu impresia că era totuşi dispus să primească ce i se oferea.
Versetul patru spune că nici nu a ajuns Isaia prea departe că Dumnezeu l-a trimis înapoi pentru a-i spune regelui: „Am ascultat rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Te voi vindeca.” Dumnezeu a mai adăugat încă 15 ani la viaţa lui Ezechia.
Dacă ai putea să ceri câţiva ani în plus, ai face acest lucru? Ai vrea să ştii câţi anume exact ţi s-ar da? Cum ar fi dacă ai ştii azi, de exemplu, că mai ai fix 30 de ani de trăit? Ce anume ai încerca să faci? Ar apărea vreo schimbare în planurile tale dacă ai fii anunţat că mai ai doar 30 de zile? Ce ai încerca să realizezi atunci?
Mă gândesc cum ar arăta oare vieţii noastre dacă am lua hotărârea de a trăi astăzi ca şi cum aceasta ar fi ultima zi de viaţă?
Restauratorul vieţii şi al sănătăţii, fie că este ea de ordin fizic sau spiritual, Tu nu trebuie să faci umbra soarelui să meargă înapoi pentru mine. Ştiu că deja este un miracol faptul că m-am trezit în această dimineaţă. Ştiu ce înseamnă să-ţi fie teamă şi aş dori ca prima mea reacţie să fie aceea de a veni cu lacrimile şi temerile mele înaintea Ta. Dar aş vrea de asemenea să fiu dispus să accept oricâte zile ai avea Tu pregătite pentru mine, fără să mă plâng. Fă din mine copilul Tău pe deplin, atât pe din afară cât şi pe dinăuntru.
Text tradus şi adaptat din volumul „My Identity in Christ:365 Daily Devotionals”, Debbonaire Kovacs
Copyright © 2011 by The General Conference of Seventh Day Adventist Youth Ministries Department