| 22 Februarie 2012
În împărăţia ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi: şi pe vremea tatălui tău s-au găsit la el lumini, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea, împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da tatăl tău împărate, l-a pus mai mare peste vrăjitori, cititori în stele, Haldei, ghicitori, şi anume pentru că s-a găsit la el, la Daniel […] un duh înalt, ştiinţă şi pricepere, putinţă să tâlcuiască visele, să lămurească întrebările grele şi să dezlege lucrurile încâlcite. Să fie chemat Daniel şi el îţi va tâlcuirea. (Daniel 5;11-12)Daniel probabil că se considera bătrân. El avea o vârstă considerabilă, bănuiesc. Trecuseră ani mulţi de când fusese adus în Babilon şi aparent acum se afla la pensie. Sau cel puţin aceasta este impresia pe care o lasă discursul reginei mamă, atunci când îi vorbeşte lui Belşaţar despre el.
În perioada aceea, Belşaţar era împreună conducător cu tatăl său, Nabonidus. Nabonidus locuia într-un alt oraş şi lăsase conducerea Babilonului în grija fiului său, Belşaţar. Poţi vedea, cam cât de bune erau lucrurile pe care le făcea acesta, citind prima parte a capitolului. El nu doar organizase o mare petrecere dar poruncise să fie aduse şi vasele sfinte luate din templul de la Ierusalim pentru a bea din ele. Deodată a apărut o mână care a scris pe un perete nişte cuvinte care l-au speriat mult.
Urmând sfatul reginei, Belşaţar l-a chemat pe credinciosul Daniel la curte şi i-a promis tot felul de recompense dacă va putea descifra textul acela ciudat. Daniel stătuse în faţa unor regi mult mai importanţi decât acesta, iar acest lucru nu-l impresionase deloc: „Păstrează-ţi darul, dar semnificaţia acestei inscripţii este că ai fost judecat şi ţi s-a dat deja o sentinţă.” În timp ce ei vorbeau, Cirus săpa sub zidul Babilonului pentru a schimba cursul râului Eufrat şi era gata să intre în oraşul adormit. Belşaţar, aşa cum a promis l-a răsplătit pe Daniel, chiar dacă mesajul textului era unul negativ. Până dimineaţa Belşaţar a murit, iar Daniel a fost repus în funcţia lui, sub o nouă conducere. Dumnezeu nu îşi terminase treaba cu copilul Lui credincios. Mai erau încă unele lucruri pe care Daniel trebuia să le facă.
Sper ca fiecare dintre noi să îi rămânem credincioşi lui Dumnezeu de-a lungul vieţilor noastre, oricât de lungi sau scurte ar fi.
Tată care veghezi asupra noastră, Tu ştii responsabilităţile pe care le avem în grijă, mai mari sau mai mici. Tu ai vegheat asupra lui Daniel şi ai ştiut că El îţi va rămâne credincios ţie, chiar şi atunci când urma să nu mai fie în atenţia publicului. Şi eu vreau să fiu copilul tău credincios, indiferent de condiţii.
Text tradus şi adaptat din volumul „My Identity in Christ:365 Daily Devotionals”, Debbonaire Kovacs
Sursa foto
Copyright © 2011 by The General Conference of Seventh Day Adventist Youth Ministries Department