| 08 Februarie 2012
Alimentare fara limita
“Atunci cuvantul Domnului i-a vorbit astfel: “Scoala-te, du-te la Sarepta, care tine de Sidon si ramai acolo. Iata ca am poruncit acolo unei femei vaduve sa te hraneasca.“ (1 Regi 17, 8-9)
Te-ai intrebat vreodata oare cum i-a poruncit Dumnezeu? De obicei suntem de parere ca femeia aceasta a avut o credinta deosebita si de aceea a mers inainte si l-a hranit pe acest profet cu tot ce a mai avut atunci cand el i-a cerut acest lucru. Este adevarat ca Ilie i-a promis ca Dumnezeu va avea grija de ea, dar cum stia ea ca el avea dreptate ?
Conform acestui text, Dumnezeu ii spusese déjà acestei femei sa aiba grija de Ilie. Poate ca ea a avut un vis. Sau poate a fost doar un gand staruitor in mintea ei. Poate ca avea doar o vaga idee cu privire la acest lucru dar nu stia nici pe cine si nici cum l-ar putea ajuta. Iata insa ce stim. Ea era o femeie care isi facuse un obicei din a asculta de Duhul Sfant, chiar daca majoritatea oamenilor din jurul ei se inchinau lui Baal. Poate ca era obisnuita sa ii gazduiasca pe straini. Si atunci cand acest om i-a cerut sa bea apa, desi era seceta, ea s-a dus in casa si i-a adus ceva de baut.
Doar atunci cand i-a cerut ceva de mancare ea a ezitat. „Iti jur ca nu am mai multa faina decat ce imi trebuie ca sa fac o turta. Am o mana de faina si ceva ulei pe fundul unui ulcior. Tu m-ai gasit cautand ceva surcele pentru un foc micut pe care sa imi pot prepara ultima masa pentru mine si fiul meu. Dupa ce vom manca, vom muri.“ Dar probabil ca privindu-l, s-a gandit la ceea ce ii spusese Dumnezeu. Oare el sa fie ? Aceasta este ceea ce mi-a cerut Dumnezeu sa fac ?
Atunci cand Ilie a asigurat-o o data in plus de aceasta, ea nu a mai ezitat si miracolul a avut loc in fiecare zi din acel moment – doar suficienta faina si ulei pentru a face o turta pentru trei oameni. Nu era mult dar era de ajuns pentru a-i tine in viata.
Ea a fost disupusa sa dea, chiar si atunci cand nu mai avea mai nimic.Tindem sa facem un pas in spate atunci cand simtim ca nu avem foarte multe. „Nu am nimic de impartit oamenilor fara casa sau cu familia a carei casa tocmai a ars. Poate data viitoare.“ Ea a dat chiar si atunci cand nu mai avea nimic de dat. Da, dar ei ii poruncise Dumnezeu sa faca acest lucru. Oare nu ne-a porunci insa si noua sa impartim si sa fim o binecuvantare pentru altii ?
Domn al daruirii si al purtarii de grija, pune in mine dorinta de a darui si ultimul meu colt de paine, sau ultimul zambet, sau ultima jumatate de ora de timp liber, sau abilitatea mea de a rezolva exercitii de matematica. Tu m-ai invatat si eu sunt copilul Tau care ofera mai departe. Voi asculta, pune in aplicare si apoi voi imparti cu altii binecuvantarea primita.
Text tradus şi adaptat din volumul „My Identity in Christ:365 Daily Devotionals”, Debbonaire Kovacs
Sursa foto
Copyright © 2011 by The General Conference of Seventh Day Adventist Youth Ministries Department