Scris de Administrator
|
11 Martie 2010
Perioada vacanţelor poate fi una prielnică pentru tabere, chiar dacă este vorba de o tabără de joacă sau de una de învăţare. Acesta ar putea fi şi unul dintre motivele pentru care în perioada 30 ianuarie – 7 februarie s-a desfăşurat la Sătic o tabără de formare a viitorilor instructori de licurici, exploratori şi companioni din regiunea Olteniei.
Din dorinţa de a le oferi celor 60 de participanţi o pregătire cât mai temeinică, organizatorii le-au oferit un program în care elementele teoretice au fost combinate in permanenţă cu cele practice, pentru ca toate informaţiile şi cunoştinţele să se fixeze cat mai bine. Totul s-a centrat pe povestea vieţii lui Daniel, personajul biblic al Vechiului Testament a cărui viaţă este un exemplu viu despre instruire şi trăire.
Dimineţile erau rezervate seminarelor şi atelierelor. Împărţiţi pe secţiuni sau lucrând împreună, tinerii au învăţat cum să spună povestiri ancorate în realitate, ce înseamnă cu adevărat un lider, cum să comunice cât mai eficient sau cum să îşi dezvolte creativitatea. Atelierele vizau de cele mai multe ori aspectele practice din programa pentru copii şi adolescenţi. De la cum să organizezi un joc la cum să îi înveţi noduri sau orientarea cu busola.
După-amiezile erau alocate probelor practice sau mai bine spus traseelor. Rând pe rând, participanţii au participat sau au lucrat la organizarea unui traseu de orientare, a unei curse cu obstacole, a unui traseu biblic, a unui traseu de verificare sau la o căutare de comori. Au descoperit împreună mecanismele realizării unui astfel de traseu, în funcţie de tipul de tabără şi de participanţi, au învăţat din reuşite şi din greşeli, au răsuflat uşuraţi când toate traseele s-au terminat cu bine.
Serile se încheiau cu prezentări de grupe, de devoţionale sau de jocuri. Fiecare membru al taberei a avut ca temă realizarea şi conducerea unui astfel de moment, încurajat în permanenţă de implicarea şi susţinerea celorlalţi participanţi.
La închiderea taberei fiecare participant, cu o cravată sau eşarfă la gât, conform programului pentru care a fost instruit, a plecat acasă cu dorinţa de a străluci asemenea unei stele în mijlocul grupei cu care va lucra şi de a transmite strălucirea mai departe.
Sursa: Adventist.ro